Dacă nu vrei să fii dat uitării de cum ai murit, scrie lucruri care să merite să fie citite sau fă lucruri care să merite să fie scrise.
Asta a spus-o un american dar nu-i mai știu numele. Sută la sută că nu lucrează la ambasada SUA de la București. Mormintele cu crucile aferente sunt destul de plictisitoare, pe toate scriind invariabil ”Aici odihnește robul lui Dumnezeu.”
Nimic despre posteritate, ci doar despre un somn ipotetic. Unii au dormit de când s-au născut, pentru ei moartea e o continuare.
Nu putem fii toți eroi, dar putem lăsa ceva frumos în urma noastră. O carte, o viață plină, un suflet mântuit, o lucrare terminată, o fântână săpată.
De aceea, spuneam odată celor ce lucrează împreună cu mine la Cireșarii că salariul e mic, dar oportunitatea posterității e enormă. Viața e frumoasă în măsura în care o trăiești și după ce ești îndopat cu formol, în amintirea scurtă a oamenilor. Melcii nu-s rapizi dar lasă dâre pe unde trec. Măcar cât un melc! O mireasmă de la viață la viață.
Unii oameni se nasc morți. Alții mor la moarte. Iar cei mai puțini trăiesc și după…
Vladimir Pustan