Jertfirea lui Isaac


Sus pe munte au urcat
Avraam şi-al său băiat,
Să aducă Domnului,
Jertfă după voia Lui .

De lemne s-au îngrijit,
Focul era pregătit,
Însă miel nu au luat
Intrigându-l pe băiat .

Iar Isaac în sinea sa
Într-o doară se-ntreba,
De nu cumva blândul miel,
Să fi fost chiar el ?

Deci băiatul curios,
întrebă politicos,
Cu candoarea de flăcău,
Serios pe tatăl său .

-Uite , lemne am adus,
Focul este cu noi sus,
Însă mielul de jertfit,
Pe aici nu-i de găsit .

Tu întotdeauna tată,
Ai lucrat cu judecată,
Iar acum vreau să-nţeleg
Ca misterul să-l dezleg .

*

Inima în piept îi sta
Şi părea că nu bătea
Şi simţea că un cuţit ,
Chiar pe el l-ar fi jertfit .

Cum să spună ce simţea,
Cum să spună ce-l durea,
Cum să-i spună fiului,
Hotărârea Domnului ?

S-ar fi dat el bucuros,
Miel de jertă ca Hristos,
Dar porunca cea de sus,
Era totuşi mai presus .

Nişte lacrimi s-au prelins,
Peste-obrazul său cel nins
Şi simţea că îl ardeau,
Pe unde treceau .

Iar în gând el se ruga :
-Doamne , dacă s-ar putea,
Ca paharul să nu-l beau,
Dar nu cum eu vreau .

Deci , eu Ţie mă supun,
Iartă-mă de ce eu spun,
Să se facă voia Ta,
Azi şi pururea !

Chiar pe loc fu întărit
Şi iar pacea şi-a găsit
Şi credea că Dumnezeu,
Va-nvia pe fiul său .

Iarăşi tatăl întărit
Se gândi ce-i de vorbit,
Că să-i spună fiului,
Hotărârea Domnului .

După ce a chibzuit,
Alte vorbe n-a găsit
Şi cu glasul tremurat
Pe Isaac l-a întrebat :

-Doar pe tine eu te am
Şi alt fiu în lume n-am,
Deci , te rog acum să-mi spui,
Căci alt miel pe-aicea nu-i ;

Miel de jertfă dacă-ai fi
Oare tu ce ai gândi,
Te-ai supune dragul meu
Cum ai fost supus mereu ?

-Tată , tată, vorba ta
Sfântă-i înaintea mea,
Este şi va fi mereu,
Cât voi trăi eu .

Dacă Domnul într-un fel,
Mă făcea un mieluşel,
Oare nu m-aş fi supus,
După cum însuţi ai spus ?

N-am ieşit din vorba ta,
Deci , nu mă mai întreba,
Împlineşte ce-ai primit,
Ce-i de împlinit !

Şi mai mult el îl iubea
Şi mai tare îl durea,
Căci copilul preaiubit,
Azi va fi jertfit .

Iar ei s-au îmbrăţişat,
Multe lacrimi au vărsat,
Dar erau de neclintit,
În ce-i de-mplinit .

Căci poruncă au de sus,
Ca să ducă ce-au de dus,
Fiecare partea lui,
La porunca Domnului .

*

Fiul din îmbrăţişare
S-a desprins cu grijă mare,
Şi-a întins mâinile-ndat',
Să fie legat .

Sfoara-ncet se răsuceşte,
Tânărul nici nu clipeşte,
Căci el nu e mai presus ,
Decât Domnul Cel de sus .

Voia Lui să se-mplinească
Prin unealtă omenească ,
Prin credinţă va trăi,
Chiar de va muri !

Braţu-n sus se ridica,
Să jertfească ce iubea,
Cel mai mult pe-acest pământ,
Pentru Dumnezeul Sfânt .

Dar din cer s-a auzit
Chiar la timpul potrivit,
Vocea care poruncea,
Tatălui să stea !

-Stai Avraame nu-l jertfi,
Vreau pe loc a te opri !
Animalul de jertfit,
Fiind colo pregătit .

Am văzut credinţa ta
Din cer Domnul îi vorbea,
Te-am pus doar la încercare,
Să văd o credinţă mare .

Şi să vadă îngerii,
Cum un om poate jertfi,
Ce-are el mai preţios,
Ca eu pe Hristos .

Am văzut că pe pământ,
Sfânt este al Meu cuvânt
Şi îţi jur că neamul tău,
Se va înmulţi mereu .

Şi chiar din sămânţa ta,
Se va naşte Mesia ,
Cel care se va jertfii,
Şi lumea va mântui .

Fiul Meu Se va jertfi,
Iar al tău fiu va trăi!
Du-l acas' la mama lui
Şi la oameni să le spui,
Căci al tău fiu credincios,
E simbolul lui Hristos !

14.04.2008