Azi parcă ți-aș scrie...
ți-aș scrie despre o mie de gânduri sau despre nici unul.
Despre cum creștem sau cum ne micim sufletele...
despre cum iubim sau cum uităm să iubim...
ți-aș scrie despre vara asta plină de haos...
și tot odată ți-aș scrie despre liniștea serilor cu greieri...
Despre reîntâlniri sau despărțiri...
Despre sinceritate și ură...
despre Lumină și întuneric, viață și moarte, prieten și frate...
Despre trădat și trădător, ți-aș scrie despre ruine și speranțe...
Am atât de multe cuvinte nescrise încă...
pentru care poate nu aș folosi nici peniță nici tastatură...
nu aș folosi nici măcar hârtie...
ți-aș scrie toate visele și dezamăgirile cu lacrimi, în palme...
Apoi, le-aș amesteca pe toate, bune și rele, în căușul mâinilor ...
Aș alerga cu toate aproape de inimă, până la Muntele întâlnirii.
Le-aș ridica sus, până aproape de nori, de unde le-aș împrăștia toate spre Tine.
și fără răspunsuri sau așteptări la întrebările și faptele mele, aș coborâ lent spre valea plină de flori.