Cât am dorit de mult, Isuse!

Cât am dorit de mult, Isuse
În viaţa mea de peregrin,
Pe-acest pământ ca un străin
Dorinţele ce nu sunt spuse,
Să Ţi le-aduc la cunoştinţă
Privind la ele prin credinţă!

Numai Tu, o Doamne sfânt
Prin faptul că le cunoşti,
Din dragoste, le împlineşti
Şi nu mă laşi să mă frământ,
Ci inimii-mi, dai bucurie
Prin bunătatea-n măreţie.

Şi îmi arăţi că-n ascultare
De sacrul Tău Cuvânt divin,
Când cu smerenie mă-nchin
Orice dorinţă, cât de mare,
Spre binele meu e-mplinită
Şi-n voia Ta, ea e sfinţită!

Căci Doamne, nu urgiseşti
Pe cel ce strigă către Tine
Aflat în lacrimi şi-n suspine,
Tu către el din cer priveşti,
Te-nduri şi vrei ca fericit
Să spună cum l-ai mântuit!

Flavius Laurian Duverna
05 decembrie 2012