Țofar îi vorbește lui Iov
Iov cap. 11,12


Un alt prieten îi vorbește
Țofar din Naama, a rostit
Răspuns lui Iov îi pregătește
Apoi, se apucă de vorbit

Apoi pe Iov Țofar acuză
Îi spune că Domnu-i plătește
Și nu-i găsește nici o scuză
Cu răutate îi vorbește

Îi spune că a păcătuit
De asta Domnu-l pedepsește
Față de Domnul, a greșit
Și acum, răsplata își primește

Dar Domnul, nu vrea să vorbească
Păcatele să le arate
El tace, nu vrea să rostească
Dar faptele îi știe, toate

Înțelepciune Domnul are
Și ea, este nemărginită
A Lui putere este mare
Cunoașterea-i, desăvârșită

Căci Domnul face tot ce vrea
El poate închide și deschide
Judecă după pofta Sa
Vede, pe cine face bine

Și pe cei răi Domnul îi vede
Și pe acei, ce-s vinovați
Și face așa cum El crede
De vrea, la moarte toți sunt dați

Pe al său prieten îl îndeamnă
Să fie cu mult mai smerit
A lui purtare o condamnă
Că altfel, , n-ar fi pedepsit

Fărădelegea, s-o departe
Și viața lui să își îndrepte
Prin fapte bune să arate
Și să aibă gânduri corecte

Atunci necazu-și va uita
Și zilele-și va limpezi
Și noaptea se va lumina
Tot va uita, alt om va fi

Încredere, iar va avea
Nădejdea iar îl va ajunge
Și pacea peste el va sta
Iar ochii lui, nu vor mai plânge

Dar Iov lui Țofar îi răspunde
Că este om, cum și el este
Înțelepciunea, nu-și ascunde
Ea mai există și mai este

Le reproșează că sunt răi
Și pe el îl batjocoresc,
Deloc nu se privesc pe ei
Cu a lor credință, se fălesc

Căci ei în răutatea lor
Disprețul pentru el și-arată
Nenorocit, când toate-l dor
Ca să nu-i uite niciodată

Acum când să se prăbușească
Ei brânci îi dau, n-au nici o milă
Ca să cadă, să se lovească
De-a lui durere, lor li-e silă

Cei care numai rele fac
De toți din jur ei sunt lăsați
Cu pumnul bat și nu mai tac
Dar, nu sunt desconsiderați

Iar Domnul face tot ce vrea,
În mâna Lui le are toate
Și El dă bunătatea Sa
Și orice vrea să facă, poate

Suflarea e în mâna Lui
Înțelepciunea și puterea,
El e Stăpânul orișicui
Și cui vrea El, îi dă durerea

Căci El înțelepciune este
El ce închide, așa rămâne
Apele, vântul le oprește
Când ia ceva, nimeni nu pune

Și peste tot El stăpânește
Și orice legături desface
El și pe preoți îi robește
Și cum vrea El, așa se face

Celor ce-s meșteri la vorbit
Le taie vorba, când El vrea
Peste cei mari de a voit
Disprețul, îl poate lăsa

Celor bătrâni mintea le ia
Dezleagă brâul celor tari
Tot face după voia Sa
Pe cei ce-s mici, îi face mari

Lumină și moarte aduce
El, face neamuri ca să crească
Prin întuneric îi conduce
Îi face, ca să rătăcească.

va urma