Iov vorbește mai departe, să fie auzit
Iov cap. 13,14


Și Iov îi spune mai departe
De câte lucruri a văzut
Încearcă lui să îi arate
Că el, prin multe a trecut

El, Domnului vrea să-i vorbească
Să-și apere pricina lui
Ca să se dezvinovățească
Vrea să-I vorbească Domnului

Și despre prietenii lui crede
Că doar minciuni, ei făuresc
Căci răutatea lor o vede
Pe el, doar de rău îl vorbesc

Apoi încearcă să vorbească
Să-și construiască apărarea
Le spune să se înțelepțească
Să își retragă acuzarea

Le spune ei să nu se facă
Că-l apără pe Dumnezeu
Inima să nu își prefacă
Spunând că el, e cel mai rău

Dacă Domnu-i va cerceta
Bine, nici ei n-or fi găsiți
Iar Domnul se va supăra
Și vor fi și ei pedepsiți

Și cu tărie să se teamă
De a Domnului măreție
Căci Domnul la toate ia seamă
Și apoi osânda o să vie

Domnul nu poate fi înșelat
De niște oameni muritori
El este drept și înfricoșat
Prin slava Lui, îți dă fiori

Dar orice acum s-ar întâmpla
Viața în joc, el își va pune
În dinți carnea își va lua
Ca Domnului, să-I poată spune

Cu hotărâre, el pornește
Să-și apere pricina lui
Necazul el și-l povestește
Și tot îi spune Domnului

Îl roagă să nu se ascundă
Să nu-și întoarcă fața Lui
Să-i spună și el îl ascultă
El cere mila Domnului

Și întrebări Domnului pune
De ce vrea să îl urgisească?
Necazul lui cel greu îi spune
Pedeapsa, Domnul să-i oprească

Ca orice om ce e născut
O viață scurtă, aicea are
Și de necazuri e bătut
Și se usucă, ca o floare

Dintr-o ființă necurată
Nu poate fi un om curat
Chiar de e tras la judecată
Hotarul vieții, e însemnat

Răgaz el de la Domnul cere
A Lui nădejde o dorește
Căci a lui viață dacă piere
Nicicând, el nu mai odrăslește

Chiar și copacul ce-i tăiat
Din nou, lăstari el va avea
Dar cel bătrân, ce e lăsat
Nicicând, lăstari nu va mai da

Când trunchiul în țărână piere
El iarăși poate înverzi
Și înverzește cu putere
Și viu, el iarăși poate fi

Numai omul nu se trezește
Când moare, el întins rămâne
Nu-i ca pomul ce înverzește
Din somnul greu, nu-și mai revine

Domnul pe Iov de-l va chema
Îndată, el îi va răspunde
El pașii lui, va număra
Și ochiul ager îl pătrunde

Când pașii lui va număra
Păcatele toate ii vede
Și vina lui va măsura
Și orice ar spune, nu îl crede

Cum muntele se prăbușește
Și stânca pleacă unde vrea
Cum apa, piatra mărunțește
La om, nădejdea Domnu-i ia.

va urma