Vin cu inima smerită
urmând drumul suferinţei
şi cu-n gând de pocăinţă,
mă închin Isuse, Ţie.

Nu am zilele știute
și nici drumul nu-l cunosc...
Vreau să dai inimii mele
o credință, și-avânt ceresc.

Să urmez al slavei drum
cu o bucurie mare,
iar pe mâna Ta să pun
viața mea, și-a mea uitare.

Mă aplec în fața Ta
și doresc Doamne, să-mi dai
o lumină pe cărare,
ca să merg pe drumul slavei.