A doua cuvântare a lui Bildad
Iov cap. 18,19


Bildad din Suah a vorbit
La cuvântări, capăt să pună
I-a spus ca i-a nesocotit
Și a lui gândire, nu e bună

Că pentru Iov n-au să se mute
Nici stâncile, din locul lor
Iar pământul nu va ajunge
Să fie, pustiit și gol

Lumina lui, doar se va stinge
Și pașii lui se vor strâmta
El bine calea, n-o distinge
Se agață-n ochiuri de rețea

În lut el calcă cu piciorul
Și în capcană, va cădea
Îl prinde Cel rău voitorul
Și foametea îl va seca

Din cortul său va fi luat
Pucioasă în casă-i se va pune
Nenorocirea l-a mâncat
A lui oase nu mai sunt bune

Se mistuie a lui mădulare
De moarte, ele sunt mâncate
Cu forță și putere mare
Afară din cort, aruncate

El este smuls din adăpost
Și rădăcina-i se usucă
A lui ramuri tăiate au fost
Și viața lui, este pe ducă

Și pomenirea ii dispare
Numele lui, este uitat
Moștenitori, el nu mai are
Și Domnul de el, a uitat

Dar Iov lui Bildad îi răspunde
Și lui îi pune o întrebare
Până când glasul lui aude
Care-i aduce, întristare?

Și prietenilor lui, le spune
Căci dacă este vinovat
Chiar lor, să le fie rușine
Căci ei, prea grav l-au acuzat

Prin vorbele răutăcioase
Lui, vina nu i-au dovedit
Acuzele lor mincinoase
I-aduc durere, negreșit

Iar singurul care e-n drept
Și care-l poate judeca
E Domnul, a tot înțelept
Și El, pedeapsa i-o va da

Căci Domnul îl va urmări
Cu latul Său îl învelește
De strigă, nu-l va auzi
Și atunci dreptate, nu mai este

Orice ieșire i-a tăiat
Spre întuneric l-a condus
De Slava Sa, l-a despoiat
Și suferință, i-a adus

Ca un vrăjmaș El s-a purtat
Și-n cortul lui, a tăbărât
A Lui oști l-au înconjurat
Chiar, frații lui, l-au părăsit

Și prietenii s-au depărtat
Și rudele l-au ocolit
Ca un străin considerat
Apropiații, au fugit

Pe robul său dacă îl cheamă
Acesta, nu îi mai răspunde
Chiar până și soția dragă
De a lui față, se ascunde

Duhoarea lui nesuferită
Pe toți din jur îngrețoșează
Carnea pe oase-i e topită
Dar nimeni, nu se înduioșează

La prieteni Iov le cere milă
Să nu fie urmăritori
De el, sa nu le fie silă
Să fie mai îndurători

Căci Iov se știe fără vină
Pe Domnul Său îl va vedea
Chiar de puterea n-o să-l țină
Și moartea, la ea-l va lua

Sufletul lui va întâlni
Pe Acel, pe care îl iubește
Și binevoitor va fi
Și atuncea, doru-și potolește.

va urma