Sunt tristă când privesc la lume
Cum merge tot mereu mai jos
Şi-aş vrea să pot să-i spun de harul
Şi bunătatea lui Hristos.

Mă doare, sufăr, plâng, mă rog…
De ce-i atâta răutate?
De ce-i atâta nepăsare
Şi sarcini grele de păcate?

Ah, cât doresc ca lumea-ntreagă
Să vadă-n Isus mântuirea,
Să lase poftele ei rele
Ce stăpânesc cu patimi firea!

Şi dacă lumea s-ar întoarce
La adevăr, dragoste, pace,
Voi mulţumi şi zi şi noapte
Că-n făr’delege nu mai zace!
Amin.
14 noiembrie 2007