O, Tată...
Mi-am pierdut Inelul,
Iubirea sfântă a Legământului Divin
Şi-aşa cum sunt, mă-ntorc la Tine,
Mă vezi: risipitor, în strai străin.
Mai ai,
Din fagurul de miere,
Ce-n Duhul Sfânt mă îndulceai?
Mai este casa Ta deschisă,
Căci, am ajuns în greu şi vai?
Mai este, o fărămitură
Din Sfânt, ospăţul copios?
... Dacă mai ai,...
Te rog, dă-mi Tată,
Căci sunt flămând şi zdrenţuros.
Mai ai şi pentru mine, pâine, sare?
Mai ai din vinul Tău cel Vechi?
Mai ai şi pentru mine... milă,
De duhul rău, să mă dezlegi?
Mai ai,
Din Sfânta-Ţi sărbătoare,
Din Părinteasca Ta răbdare?
... Nu mai am haina de la Tine...
Ci, haina portului de jos,
O haină ruptă şi pătată,
O haină fără de onoare...
Îmi plâng de milă; Bunătatea,
Şi Braţul, ce mă legăna
Şi pâinea albă şi gustoasă
Ce am mâncat-o-n Casa Ta...
O, Tată, nu închide uşa...
Mă priveşte...
Chiar de-s copilul zdrenţuros,
Mă spală, 'mbracă în iertare,
Ca să trăiesc din nou, frumos.
Mai dă-mi din toate, din ce ai,
Să-Ţi fiu pe viaţă, credincios.