Credinciosul spectator

Mă uit la cel’ de lângă mine,
Ce plânge și suspină, atât de mult.
Privesc, cum strigă către ceruri,
Către Isus, cel Blând și Sfânt.

Deși suntem în rând pe bancă,
Credința lui, e foc nestins.
Pe când a mea, abia mocnește,
Ca un tăciune ars și stins.

Mă uit la frați, ce printre lacrimi,
Se roagă pentru cei pierduți
Iar eu, o simplă etichetă,
Fără să plâng, ca cei mai mulți.

Mă uit la cel’ ce strigă,, slavă’’ !
[ Lui Dumnezeu, ce-i Viu și Drept ].
Iar eu, sunt mut ca o epavă,
Si nici nu știu, ce mai aștept.

Dar azi, doresc ca nepăsarea,
Să o prefaci în foc și dor.
Si fă-mă Tu, Isus de astăzi,
Un pom cu rod, nu simplu spectator.

Viorel Balcan 18 decembrie 2012