Sub geana nopţii se zăreşte o sclipire,
În faţa ei şi stelele pălesc,
E semnul din vecii, Buna Vestire,
Că va veni la noi, din nemurire,
Un Prunc ales, din neam împărătesc.

El se va naşte într-o iesle-n umilinţă,
Îngonjurat de vite şi de fân,
S-a întrupat Divinitatea în fiinţă,
S-aducă lumii pace, biruinţă,
Un plan gândit de Marele Stăpân.

Se-oprea mulţimea consternată să admire,
Minunea ce-apăruse-atunci pe cer,
Chiar şi păstorii din câmpii, plini de uimire,
Lăsat-au turme şi urmând acea lucire,
Simţeau încărcătura de mister.

Au poposit în Betleemul din Iudeea,
Să ducă daruri Pruncului umil,
Aur, tămâie, smirnă, de aceea,
Când Îl văzură, s-a aprins scânteia
Iubirii sfinte, pentru-acel copil.

Atât de mic şi totuşi, e Fiu de Dumnezeu,
Mesia, Salvatorul profeţit,
A luat povara lumii, ca noi, şi tu şi eu,
Să ne-mpăcăm cu Tatăl. Prin Însuşi Fiul Său,
Avem uşa deschisă spre zenit.

O, Prunc venit din slavă! Se-apropie marea zi,
Ce o serbează lumea an de an,
De nu ai loc şi casă, la mine Tu să vii,
Din inimă fac iesle şi-o-mbrac cu daruri mii,
Include-mă Preasfinte-n al Tău plan!

Şi în amurgul zilei, privind spre Carul Mare,
Lui Dumnezeu “Osana!” eu Îi cânt,
Colinde să răsune, căci marea sărbătoare,
E semnul dintre veacuri, speranţă şi salvare,
“Bine-ai venit Mesia, pe pământ!”

19/12/12, Barcelona-Lucica Boltasu