Un păianjen mic şi o viespe mare


Un păianjen mic
Şi o viespe mare ,
Începură lupta,
Deci , care pe care !

Viespea dolofană
Se aventurează,
Ce pericol mare
Nu realizează !

Ca un supersonic,
Zboară nebuneşte,
Iar micul păianjen
O ademeneşte .

O atrage-ntr-un ungher,
Ca "maiestrul" Lucifer
Şi o pânză nevăzută,
Îi serveşte drept redută .

Multe fire nevăzute,
Măiestrit întreţesute,
Pericole neştiute,
Dintr-odată se ivesc ,
Şi pe ea o copleşesc!

Prea târziu , mult prea târziu,
Iar eu doar pot să descriu ,
La ce eu am asistat,
Fiind chiar adevărat .

Iar fetiţa lângă mine,
Ce dorea al viespei bine,
Asista doar cu durere,
Şi vedea cum viespea piere,
Căci ea s-a aventurat,
Pe terenul fermecat !

02.06.2008
Socodor