Sunt fericit fără binecuvântarea părinților?

Mai ales în America, tinerii îşi prezintă ''alesul/a" în faţa părinţilor, ca şi cum ea, el, este viitoarea mea familie, voi, trebuie doar să vă cunoaşteţi! Apoi, toate lucrurile intră doar în atribuţia tinerilor; ei hotărăsc absolut totul, părinţii acceptând hotărârea lor.

   Acest lucru, nu este foarte biblic, dar, în această ţară, de mici, foarte de mici, îi învaţă pe copii să fie independenţi, să hotărască singuri şi să nu depindă de nimeni. Părinţii, care decid această viaţă copiiilor lor, ştiu căci niciodată nu vor avea o bătrâneţe împreună cu copiii lor, ştiu căci vor merge la azile când vor îmbătrânii.

   Distanţarea se naşte încă din copilărie. La fel ei (părinţii), au fost crescuţi şi educaţi în acelaşi fel de părinţii lor. Când îmbătrânesc, se duc ''de musai''cum zice ardeleanul, la azil, dar abia atunci realizează dezastrul în care şi-au băgat proprii copii dar, e târziu, nu mai este nici o şansă pentru ei.

   Am făcut această introducere deoarece, şi autorul dă dreptate parţial Cuvântului cu privire la căsătoria tinerilor. Sigur, o căsătorie ideală, se referă la persoane şi familie, absolut biblică, dar nu toţi membrii familiei au acelaşi ton spiritual şi de aceea, şi la creştini se nasc disensiuni, neînţelegeri, şi acestea nu fac decât ca relaţia interfamilială, să semene foarte mult cu cea din lume.

   Bibila zice "Să cinsteşti pe mama şi tatăl tău, ca SĂ FII FERICIT!"  Deci eu, înţeleg căci fericirea începe de la ascultarea de părinţi. Părinţii care se roagă şi -şi iubesc copilul, nu îi va strica bucuria, iubirea faţă de persoana aleasă. Copilul binecuvântat, va putea ''să aleagă [soţul, soţia] tocmai prin educaţia  şi binecuvântarea pe care părinţii o rostesc zilnic asupra lui. Un (O) tânăr[ă] nu-şi va surprinde părinţii pe care îi iubeşte şi cinsteşte cu o persoană care nu va îndeplini condiţiile puse de Dumnezeu în primul rând. Dacă această persoană  va fi după voia Domnului, părinţii vor fi fericiţi şi  de fericirea şi rostirea binecuvântării lor asupra tinerilor, va înflori şi fericirea tinerilor. Domnul a dat această poruncă a ascultării şi respectului faţă de părinţi, ca răul să nu distrugă şi să despartă familia, ... cea mai frumoasă şi stabilă celulă socială, binecuvântată de El.

   Familiie despărţite de certuri sunt ca nişte teritorii sfinte pierdute în faţa vrăjmaşului. Sunt nişte deşerturi  pârjolite de rău, ele, trebuind să fie grădini înfloritoare, roditoare, bine udate de Duhul Domnului.

   Să nu uităm căci o familie unită în faţa Domnului, poartă o mare binecuvântare, acea familie este o bază puternică în Casa Domnului. O biserică plăcută Domnului, va fi formată din familii iubitoare şi ascultătoare de Domnul.

   (Referire la eseul lui John Piper "Este importantă binecuvântarea părinților în căsătorie?")

                                Alexandrina Tulics