LA UȘA DORULUI

La uşa lui când am bătut,
Am auzit o voce lină:
“E-un har că azi m-ai cunoscut,
Ţi-ofer o linişte deplină,


Te-oi însoţi oriunde mergi,
Eu nu te las când vine greul,
Iar de ai vrea să mă-nţelegi,
Vedea-vei, zilnic, curcubeul...


Eu nu-ţi cer mult: doar un ungher,
Un colţişor al fiinţei tale,
Te-ajut să-nvingi dogoare, ger,
Te-alin în zilele de jale...


Şi n-o să-ţi pară rău nicicînd
Că mă inviți să vin la tine,
Vei înţelege în curând
Candoarea stărilor divine.”

George Cornici/Dec. 2012