Ca pasărea un an ni se pornește
Cu versurile măiestrit țesute...
Să învățăm din ziuă creștinește
Că-avem de învățat încă prea multe.

În loc de pană să dorim o rază
Satisfăcuți să oferim prinosul -
Căci azi așa sonete debutează
De vrei să-nveți din ele iar frumosul.

Cuvintele lucesc ca niște perle
Descoperite ni-s întinse nouă
Cu poezia trilului de mierle,
Cu fremătarea boabelor de rouă.

E-așa ușor să le călcăm sub talpă,
E dureros să le scuipăm cu pizmă,
Cu-aversul zâmbitor paraua calpă
Și le-ar dori supuse sub o cizmă.

Să ne rugăm deci unul pentru altul
Dorindu-ne să crească măiestria
Și-n orice zi ne-a anunța Înaltul
Că-n zori se naște iarăși Poezia.

Un an se-ncepe cu-o aniversare
A slovelor în ritmuri și în rime:
Azi, Doamne, ele sunt atât de rare
Căci toți țintesc să placă la mulțime.

Îți mulțumesc, Isuse, că nu piere
Din inimile sincere noblețea
Ce rup din sine viața cu durere,
Cu dânsa să creieze frumusețea.