Mă cercetezi din zori şi până-n seară
Şi-ncep să plâng, cu dor arzând în piept,
Tăceri mă prind în mreaja selenară
Şi tânguind, ca struna de vioară,
Îţi spun şoptit: „Isuse, Te aştept!”

Străluce luna peste-ntins de mare
Şi-n dâra sidefie, tremurând,
Ca-ntr-un alai de mare sărbătoare,
Văd nori dansând cu stele căzătoare
Şi ceru-ntreg, în armonii, vibrând.

Ca-ntr-un tandem, o pasăre şi-un zbor,
M-avânt şi eu îmbrăţişând văzduhul,
Mă înveşmânt cu-al dragostei fior
Şi motivat de-al veşniciei dor,
Las transformarea să-mi inunde duhul.

Un zvâcnet surd, o umbră de osândă
Şi-n fâlfâit de aripă rănită,
Sunt copleşit de starea mea plăpândă,
Dar înoit, prin dragostea-Ţi arzândă,
Mă-nalţ zâmbind, spre Casa mult dorită.

03/01/13, Barcelona