Când iarăşi plâng cuvintele uitate
În ruga ce-a rămas numai un gând
Mă doare orice clipă, mă doare întristarea
Ce-am provocat-o Domnului...tăcând!

Şi cerul vieţii mele încet...se-nourează
Şi ninge peste mine cu temeri...şi mi-e frig...
Tăcerea mă-nspăimântă şi lacrimi prind să curgă
Când pe genunchi m-aplec...Te caut şi Te strig!

Şi izvorăsc cuvinte de slavă şi mărire
Ce se-mpletesc în ruga trimisă către cer
Iar Duhul Sfânt coboară s-aducă mângâiere
Şi lanţuri prind să cadă când inima-Ţi ofer!

Ce minunat eşti Tată...ce plin de îndurare...
Iar eu...un fiu netrebnic ce l-ai luat la piept...
Mai dă-mi puteri pe cale să Te urmez Isuse,
Statornic în credinţă cu dor să Te aştept!

Vulcan-04-01-2013
Mary