Când îi vezi strânşi,
Pe toţi în jurul mesei,
Toţi doisprezece fraţi,
Cu mielul bun şi drept în mijloc,
Ai crede că în bucurie...
Bucate-alese vor să-mpartă.

Dar... pâinea a încremenit
Şi vinu-n cupe a-ngheţat, când...
Vocea blândă şi duioasă,
Rar a rostit, cu calm divin...
Eu am să mor... căci...
Unul dintre voi, chiar astăzi...
Mă va vinde!

Şi ca să vezi cum e-ntâmplarea,
Cu toţi atunci...
Au amuţit. Doar, Iuda,
Tocmai el L-a întrebat:
Eu voi fi, Doamne?
Adevărat vă spun:
Acel care-o va face...
Printr-un sărut mă va trăda.
Şi-n locul meu...
El va primi treizeci de-arginti.

Învăţătorule, eu, nuuu!
Zise-atunci Petru. Niciodată!
Tu, Petru, până în ziuă,
De trei ori...
De mine te vei lepăda!

Şi apoi,pâinea, El a frânt-o
Şi să mănânce lor le-a dat,
Zicând: mâncaţi! E trupul meu!
Şi c-un pahar cu vin i-a îmbiat:
Să îl beţi tot, e sângele meu...
Ce pentru voi îl voi vărsa,
E sângele, legământui cel nou,
Prin care, pentru mulţi
La Tatăl, iertarea o voi cere Eu.

Şi-o linişte şi o întristare,
Cina de taină a fost cuprins-o,
Şi Invatatorul, printre măslini,
Să rămână singur a dorit.
În aşteptarea unui crunt sfarşit,
O cupă amară, ce-i era ursit
S-o bea, până la fund...
Pentru Păcatul meu... şi-al tău!