Îţi bat din nou înfrigurat la poartă
când sufletul se zbate-n mine tare,
tânjeşte-n mine dorul de iertare
şi cugetul aşa de rău mă ceartă.

Păreri de rău înalţ precum altare,
atâta vină-ar vrea să mă despartă
de braţul Tău, de-un drum spre-o altă soartă...
deplâng cumplita mea îndepărtare.

Din drumul meu prelung de risipire,
din viaţa mea trăită ca o farsă,
cu suflet dornic liber să respire

şi inimă în mii de feluri arsă,
eu vin şi voi găsi din nou iubire -
iertare, Doamne bun, din nou revarsă!