Tu, ai un rost în toate


Ce mult Te iubesc Doamne,
Că rost Tu ai în toate!
Nimic din ce se-ntâmplă
Peste acest pământ
Nu este la-ntâmplare,
Slăvit fii Doamne-n veci!

De-arunci sămânţa mică
Sub brazda grea şi neagră
Nu-i poţi spune adio
Că-n vară e întreagă,
Şi când adie văntul
Şi lanul vălureşte
Privind în urmă,
La drumul micuţei seminţe
Te văd în lan pe Tine,
Şi nu pot iarăşi să nu spun
Slăvit să fii, Doamne!

De plouă-n rafale
Şi totul umezeşte,
Îndată ce opreşte
Rafalele de stropi
Natura râde-n soare
Din tot ce-are frumos
Şi-atunci în picătura
Rămasă pe o frunză
Cu ochii minţii mele
Eu tot Dumnezeu văd.

De ai răbdare şi cugetul curat,
Să-L vezi pe Dumnezeu
Deloc nu este greu.
Dar mai întăi de toate
Şi este-obligatoriu
În suflet să îl ai
Şi-atunci îl vezi oriunde.
Nu îmi pleca din suflet,
Te rog, Doamne!