FORMĂ DE EVLAVIE

Predică iubirea în stil extravagant
(Cămașa-i este albă, costumul elegant)
Dar ființa-i este plină de negre sentimente
Din pocăință ia doar câteva procente.

Predică iertarea dar nu poate ierta
În fața Judecății el, oare, cum va sta?
Va trebui să-și schimbe, total, manifestarea
Numai așa Stăpânul va aproba lucrarea.

Proclamă vestea bună cu glasul lui robust
Dar cuvântarea-i lungă nu are nici un gust
Și ne-ntrebăm, uimiți, de ce e chiar așa?
A devenit expert în actul de-a trișa.

Declară cu putere bătându-se în piept
Că-i foarte sfânt, că-i super-înțelept
Dar nu a reușit ca turma s-o-ngrijească
Și nu inspiră dor de Patria Cerească.

Privirea-i e duioasă, iar sufletul e dur
Orbirea nu-l ajută să-și vadă vreun cusur
Pe alții îi îndeamnă la trai neprihănit
Dar el se concentrează la pungă și venit.

Teatrul ce îl joacă în stil bisericesc
E o dovadă clară a modului firesc
În care-și desfășoară o slujbă-ncredințată
Chiar de Stăpânul la care-i zice Tată.

Cu degetul arată spre alții foarte des
Semn că mesajul sfânt, de loc, nu l-a-nțeles
Evlavia-i de formă, iubirea-i de paradă
Și n-are nici o teamă că mâine o să cadă.

Desigur că-i nevoie de-o mare transformare
Ca să evite drumul ce duce la pierzare
Dar numai pocăința produce rezultate
Care se-nalță-n Slavă și în Eternitate.

George Cornici/3 Ianuarie, 2013