Un vis frumos aproape se destramă,
o ultimă speranţă îmi apune
şi totuşi îndrăznesc din nou a spune
că-n tot ce mi se-ntâmplă nu-i o dramă.

În drumul meu ceva se tot opune,
să-mi prindă pasu-n lanţuri de aramă,
dar şoapta blândă-a Duhului mă cheamă
să mă proştern mai mult în rugăciune.

Acestea toate au, desigur, rolul
să-mi întărească paşii prin credinţă
şi să-nţeleg cum ţine Dumnezeu controlul

cum are despre tot ce e ştiinţă -
minuni, din când în când, îmi umplu golul
de suflet doritor de biruinţă.