MĂRGĂRITARUL

Cât costă roadele frumoase?
Mărgăritarul e a scoicii boală;
Nu poţi concepe pietre preţioase,
Când inima ţi-e o cochilie goală.

În suferinţă şi însingurare,
Sunt lacrimile clare mărgărite,
Şi prin a feţei noastre întristare,
Devine inima cuminte.

În jurul nostru sunt atâtea pilde:
Femeile –şi nasc fiii cu durere,
Şi sunt în lumea asta mici termite:
După ce-apare larva, mama piere.

Albastrul – azuriul sfintelor perdele
Era din scoici ce viaţa şi-o pierdeau;
Fiind doar jertfele modeste, mititele,
Ce pânza-n cer o colorau.

Unde–i izbândă, a fost jertfă la-nceput!
Şi sacrificiul e adesea biruinţă.
O, Tată, şi Cuvântul Ce-ai născut,
Isus- Te-a costat multă suferinţă.

O, Doamne Sfinte, cât ai suferit!
Tată ceresc, cât ai plâns pentru noi,
Văzându–Ţi Fiul lepădat şi părăsit,
Ca un crin zdrobit la gunoi...

Cum poate crede cineva că Harul,
Ce L-a costat atât pe Dumnezeu,
E ieftin? De primim azi darul,
Suntem datori să jertfim scumpul „eu”.

Dorinţa noastră trebuie să scadă,
Iar Duhul Sfânt să crească-n noi;
Şi voia Tatălui, pură zăpadă
S-acopere negrul nostru noroi.

Cei ce primesc în toate plinătatea,
Harul şi darul neprihănirii,
Vor şi domni în viaţă prin dreptatea
Cerească, stăpânind asupra firii.

Ne amintim ce se spunea-n vechime:
„Mărgăritaru- aduce întristări”,
În ţara veşnică din înălţime,
Intrăm prin multe încercări.

Ca să fim sănătoşi în credinţă,
-Aşa cum Biblia cuvântă, -
Vom fi testaţi prin suferinţă:
Să crească-n noi perla cea sfântă.

Ierusalimul e-o cetate aurită
Cu temelii preţioase, de har,
Iar fiecare poartă-i făurită
Dintr-un ales şi alb mărgăritar.