Prieten drag, te văd cum plângi,
Câtă durere-n tine strângi,
Nu mai ai visuri, nici credinţă,
Simţi că te pierzi în nefiinţă,

Unde e flacăra şi dorul,
Ce a aprins în tin-fiorul,
Iubirii sfinte, ziditoare?
Nu ai reper, orientare,

Ales-ai calea răzvrătirii,
În detrimentul liniştirii,
Cărările cândva senine,
Îţi sunt de buruiană pline.

Şi te frămânţi cu zi, cu noapte,
Auzi chemări, auzi şi şoapte,
Ce Duhul Sfânt ţi le trimite,
Deciziile ţi-au fost pripite,

Te vezi căzut, te vezi pierdut,
Un trup încătuşat şi slut
Şi plângi privind în urma ta,
Te-ntrebi: “Ce e cu viaţa mea?”

Mai este încă timp de har,
Priveşte azi înspre calvar
Şi jos sub cruce-ngenunchiază,
Tatăl din cer mereu veghează,

Căci Fiul Său, Isus Cristos,
Te va sfinţi! Dintr-un lepros,
Va face-un fiu de Dumnezeu,
În El te-ncrede dragul meu,

Lasă-ţi poverile acum,
Păşeşte pe al vieţii drum,
Îmbracă haina ascultării,
Trecutul fad să dai uitării,

Şi vei simţi în trup sfinţirea,
Ce îţi va modela trăirea,
Prin Duhul Sfânt vei fi schimbat,
Căci eşti un fiu răscumpărat! 10/01/13, Barcelona