E asa de târziu ca-mi pare c-aud fosnetul zorilor la margini de noapte si glasurile celor câtiva colindatori zgribuliti, cu mâinile vârâte adânc în buzunarele calde, care-au trecut atunci si pe la noi, fredonând colindul: : "Umil în ieslea rece Doamne te-ai nascut, si nimeni nu te-a asteptat!"
Era un miez de iarna cumplit, si-un ger nemilos sfarma zapada asternuta peste fata lumii, de parca toata cruzimea iernii ar fi trebuit risipita atunci . Cer de sticla, stele reci, miros crud de rasina, urme de cerb încremenite în zapada: vis alb înfiripat intr-o vale de umbre si neguri! Si glasul colindatorilor se auzea din ce in ce mai stins. M-am întrebat atunci pentru prima data de ce oare uneori e asa de cruda lumea? Nu stiam atunci ca iarna sufletului e mai nemiloasa ca iarna de afara. Si neagra!
E iarna din nou, si totul doarme sub geana noptii, doar lemnul uscat care l-am aruncat mai înainte-n soba înca zugraveste pe pereti fantasme de basm, stârnindu-mi în suflet amintiri, cu nopti cernite, cu turturi de gheata pe la geamurile înalbite de frig si cu povestea mamei : poveste cu staul, cu îngeri si cu un prunc nascut pentru mine. Mirosea si-atunci a cetini si vocea mamei era asa de calda.. !
Îmi doream sa fiu si eu acolo, lânga iesle, sa-l iau în brate pe micutul neprimit de lume, si sa-l duc în casuta noastra unde era asa de bine si de cald. Stiam ca mamica mea s-ar fi bucurat nespus, si l-am fi îngrijit împreuna cu-atâta gingasie. Poate l-ar fi culcat cu mine-n pat si i-ar fi povestit si lui povesti frumoase. Eram sigur ca am fi devenit prieteni buni si mi-ar fi spus si el despre îngeri, despre stele si despre un Tata nespus de bun.. L-as fi întrebat de ce a venit în lumea noastra. M-am gândit chiar sa-i spun ca poate a gresit. Mi-e îmi placeau îngerii si era mai frumos sa stea cu ei decât sa se nasca-n lumea mea, cu frig si plânset de copil neprihanit. Totusi, am aflat ca se nascuse pentru mine.. Sa-mi alunge iarna din suflet."
Azi, mi-as dori sa aud din nou pasii mamei rasunând moale pe podeaua învechita de vreme si soapta ei sa-mi mângâie sufletul , ca atunci demult, la început de viata. Sa ma întrebe de ce nu dorm. Nu i-as raspunde. As ruga-o doar sa se aseze pe marginea patului, sa-mi mai spuna o data povestea aceea minunata: povestea ei si povestea mea.
Aseara le-am spus-o si micutilor mei. M-au întrebat daca e adevarata. Am lacrimat doar. Nu m-au întrebat de ce plâng, dar m-au strâns toti trei în bratele lor micute si m-au sarutat. Am uitat sa le mai dau raspunsul. Si nici ei nu m-au mai întrebat. De fapt nici maicuta mea nu mi-a spus vreodata daca povestea era adevarata. Am stiut tot timpul ca este.
Ah, dulce leagan a copilariei mele! Mi-e dor sa fiu copil. As alege din nou visul, sa-mi alunge iarna din suflet!
Pe undeva înca mai pastrez copilaria-n mine. Uneori as dori din nou, sa fiu printre pastori, în câmpia Betleemului, sa vad îngerii si sa-mbratisez pruncul. Nu i-as mai spune ca a gresit venind în lume. As plânge doar de fericire ca s-a nascut pentru mine. Nu mai traiesc nici nopti cernite, nici nu mai sunt turturi de gheata pe la geamul meu. Mi-e cald în suflet si atâta pace si liniste de parca Dumnezeu s-a coborât sa se-odihneasca în adâncurile mele. Fereastra mi-e deschisa larg înspre ceruri.
A început din nou sa ninga. E asa de liniste de parc-aud fulgii mari cazând senini peste lume spre a-i mai ascunde din vinovatie. Si focul s-a stins în vatra, nu mai sunt nici umbre pe pereti, doar amintirile-mi mai trimit în suflet vapai.
Îmi pare c-aud din nou glasurile celor câtiva colindatori zgribuliti, cu mâinile vârâte adânc în buzunarele calde, care-au trecut asta seara si pe la noi, îngânând colindul: "Mos Craciun cu plete dalbe." - Domnule, ce s-au mai schimbat vremurile!
..Si totusi visul meu va ramâne acelasi si atunci când voi adormi pentru ultima oara, chiar daca maicuta mea poate nu va mai fi sa-mi mai spuna înca o data povestea noastra: cu staulul, cu îngeri si cu un prunc nascut din dragoste pentru mine. Poveste de iarna.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Puteti asculta acest eseu, in format audio aici: http://audio.resursecrestine.ro/emisiuni/53827/poveste-de-iarna-ady-mura