Riscul mântuirii

Trec lunile ca săptămânile
Aşa de repede parcă din an,
Şi săptămânile, ca zilele...
Plutesc spre-al anului liman,
Cu clipele-i perdute-n van.

Dacă la Domnul nu găndeşti
Nici la măreaţa Lui lucrare,
Când ridici ochii şi priveşti
Şi nu-I simţi forţa creatoare,
Atunci, Tu nu ştii cine eşti!

Şi nici nu ştii, de unde vii,
Nici încotro viaţa te cheamă,
Şi-ţi par toţi anii că-s pustii
Şi-i petreci absurd, cu teamă
Ca falsa notă dintr-o gamă!

Ar trebui să-ţi ştii originea,
De unde eşti şi-unde te duci,
Că-n faţă stă nemărginirea
Şi o Golgotă, cu trei cruci,
S-alegi pe care vrei să urci.

O! Ca şi la unul, din tâlhari
Poate acum este momentul,
Ca din conştiinţă să declari
Că de Hristos, ataşamentul
Îl legi, văzând evenimentul.

Poate că-n ceasul mântuirii
Ai şansa-n ultima secundă,
Când biruinţa asupra firii -
Nu mai porneşte altă rundă,
Deci fii pe lungimea de undă!

Flavius Laurian Duverna
12 ianuarie 2013