Din Biblie, aflăm că primul om
Ce făuri un cui, era urmaş
Al lui Cain, Tubal pe nume,
Copil şi strănepot de ucigaş.

Sămânţa lui Avraam, din Israel,
Au fost plugari, oieri sau negustori,
Chiar regele cel uns de Samuel
David – poet viteaz- era păstor.

În vremea lui Saul, erau fierari
Doar între filistenii inamici.
Evreii nu puteau fi făurari
De arme, nici de cuie –cât de mici.

Când în robie a fost luat poporul
De împăratul Nebucadneţar,
În Babilon i-a strămutat pe rege
Pe căpetenii, pe teslari şi... pe fierari.

Din ceruri sfinte-a coborât Mesia
În Nazaret lucrase ca tâmplar,
El construia corabia salvării,
El ne aduse Adevăr şi Har.

Şi, la sfârşitul misiunii sfinte
Trei cuie L-au străpuns pe Salvator!
Pe crucea de durere-au fost cuţite
Ce-njunghiară Miel Mântuitor.

Căci Domnul a venit în lume,
Lucrarea celui rău s-o nimicească,
Pe cruce a părut fără putere:
Ca Duhul, nu eul, să biruiască...

Zdrobit e capul şarpelui mişel!
Satan turba de furie şi uluire:
Când, cuie, inventate chiar de el,
Doar au săpat izvor de mântuire!

Revarsă sângele divin tămăduire.
Prin jertfă: Înviere-Nemurire.