M-ai frământat Isuse-n palma Ta,
Cu iubire-ai început a modela
Și-am înțeles că-n boțul de pământ
Pot fi valori cum n-am crezut că sunt.

Particulele toate le-ai sortat,
Și bun și rău, pahar amestecat,
Structurări, priorități, conexiuni,
Le-ai înnoit și ai făcut minuni.

Spre Tine să privesc, infimul sort,
Să înțeleg că numai Tu ești tot
Și totuși, vrei să Te unești cu mine,
Tu Stâncă tare, eu putreziciune.

Am pus pe cruce firea care-a fost,
Viața a-nceput să aibă rost
Strâng Cuvântul, ca o Pâine aleasă
Crește-n Iubire dorul de Acasă.

Ritualuri, datini, umblarea de ieri
Cenușă-s și tăciune, fumegări,
Mi-ai dezlegat misterul, planul făcut,
Lămurești Cuvântul în vasul de lut.

Doamne, ce valoare, câtă bogăție,
Cuvântu-Ți în mine, râu de Apă Vie!
Boțul de pământ, atât de valoros?
Purtând Împărăția, Împărat Cristos!

Să-Ţi mulțumesc nu pot îndeajuns,
Dar plâng de dragul Tău, Te iubesc Isus!
Aștept ziua când, comunicând perfect,
Ție să-Ți spun totul, să mă strângi la piept.

Amin!