PUNTEA

Pe munte am urcat cu truda,
Si-s obosit,epuizat,
Si inima, imi bate-n ceafa,
Iar respiratia e seaca,
Si gatul este stramt,uscat!

Privesc in jur cu incantare,
Si-s mandru ca am biruit…
Admir privelistea si cerul,
Si pare ca sant fericit!

Dar deodata,vantul sufla,
Si totu-n jur parca-i strain,
Caci nori degraba se aduna,
Iar ceru-i negru, nu senin!

Si-n graba caut,dos,scapare,
Cararea-i stramta,drumu-ngust,
Si-n pripa,frica,repezeala,
M-am ratacit ,parca-s pierdut...

Si totul ca se se complice ,
Genunchii parca sint de lut,
Prapastia e mai aproape,
Si ametesc neintrerupt…

Dar dincolo peste genune,
E adapostul salvator,
Se pare spre mine zambeste,
Si ma asteapata primitor…

Si am nevoie disperata,
De-un accesoriu important,
O franghie,macar o coarda,
Sa pot pasi peste neant…

Dar printre nori ,raza rebela,
Mi-arata drumul catre pod,
Si-mi vine-n sus sa sar deodata,
Parca nu pot macar sa cred…

Avem mereu in fata punte,
O legatura catre cer,
In orice nor si-ntunecime,
Isus dezleag-orice mister!!!

Dar puntea are-un cap la cruce,
Iar celalat e sus in cer,
Grabiti-va nu-i alta cale,
Nu-i alta poarta, giuvaer!