Paşii vieţii mele de pribeag,
Tu Dumnezeul meu îi numeri;
Azi, la Tine mă întorc cu drag!
M-ai ajutat ca din străfunduri

Să ies, la Tronu-Ţi ca s-ajung
Pe Tine să Te urmez pe Cale!
Lacrimile-mi ştergi când plâng
Mi-ai dat puteri să ies din vale.

Tu numeri paşii vieţii mele
Noi orizonturi, azi, îmi deschizi
Calea, Tu mi-o presari cu stele
În drumul meu spre miazăzi.

Am plecat, la fel ca şi Avram
Am zis că părăsesc ,,Egiptul''
Voiam, să găsesc un ,,Canaan''
Şi-acesta, să-mi fie începutul.

De necrezut... dar, e-adevărat!
Locul spre care mă-ndreptam
(căci Domnul lucrează minunat)
Aşa se şi chema - Canaan! (Cagnano)

Era..., ... era atât de uimitor!
Într-un fel... aşa de minunat!
Eu sărac, străin şi călător
În ţara-n care Domnul m-a purtat.

Din nou am început Cuvântul!
Voiam să aflu şi mai multe
De la Cel care-a făcut pământul
Şi-a pus Cagnano pe un munte!

Îmi părea atât de minunat!
Chiar dacă eram doar un pribeag,
Dumnezeu m-a binecuvântat!
Îl iubeam, mi-era atât de drag!

Multe,... şi mari, şi minunate
Sunt Domnul meu, căile Tale!
Şi toate sunt adevărate:
Oameni şi locuri, har şi-ndurare!

A.N
15.01.2013 Firenze