Durere nestinsă

Există o durere,
Ce nu se poate stinge.
Cadou, nu o poți face
Nici timpului ce-a curs,
Durerea de părinte,
Copilul să-și conducă,
Spre un mormânt ce-i rece,
Si fără de apus.

Există o durere,
Ce n-are alinare:
Durerea de a pierde
Pe cel iubit şi drag.
Aceasta e durerea
Ce nu se poate scrie,
Nici chiar în stânci de piatră,
Pe frunze, sau hârtie.

Spre un altar în munte
Avraam, își duse fiul.
Ca jertfă să-l ofere
Departe de al său cort;
Simțea în piept durerea,
Durerea de părinte,
Că în curând copilul,
Avea să-i fie mort.

Trecură ani de atunci
Și vremi îndepărtate
Un Tată să privească
La Fiul Său cum moare.
Pe umeri ca să poarte
Noiane de păcate,
Si dat ca preț de jertfă
Nimicitoare-I moarte.

A fost atunci durere
Amară ca pelinul.
Un Tată să privească
Cum jos Îi moare Fiul.
A fost acea durere
Ce poate tu o simți;
Cum a simțit-o Tatăl
Si alți la rând, părinți.

Viorel Balcan 29 aprilie 2