Zilele trecute am fost întrebat dacă este nevoie de mass-media creştină în România.
Cineva spunea că în spatele fiecărei instituţii de media există o anumită religie. Sau că fiecare instituţie de mass-media transmite o anumită religie. Şi nu e vorba despre ortodoxie sau catolicism, despre baptişti, penticostali, creştini după evanghelie sau altele. Ci este vorba de ceva mult mai profund, de un fel de mesaj subliminal, sugerat într-un mod foarte parşiv telespectatorului, ascultătorului sau cititorului.
De exemplu, sexul sau libertatea sexuală. Aproape orice ziar deschizi, o vezi acolo. Peste 95 % dintre filme conţin o secvenţă "fierbinte", altfel nu s-ar vinde. Multe dintre melodiile actuale se referă mai mult sau mai puţin explicit la sex, chiar şi dacă nu luăm în considerare manelele.

Ce religie sau idee transmit toate acestea? Că libertatea sexuală nu e nimic rău. În fiecare telenovelă sau alt film de acest gen, cineva înşeală pe altcineva, soţul curveşte cu secretara sau soţia se încurcă cu antrenorul de nu ştiu ce. Pe de altă parte, există un fel de atracţie erotică din partea privitorului faţă de eroul preferat din telenovelă.
Dar asta e puţin, faţă de alte posibilităţi - între ghilimele - ale mass-mediei. De câtva timp Olanda şi Republica Moldova au interzis desenele animate Pokemon la televiziune. De ce? Pentru ca şi-au dat seama ca în spatele acestor desene animate Pokemon există un mesaj satanic, diavolesc, care-i îndemnă pe copii să facă lucruri incredibile într-o lume normală.

De fapt, un om obişnuit poate vedea într-un an mii de scene de violenţă, sex, sânge, imoralitate, etc. Unde pot duce toate acestea? Americanii se confruntă din plin cu efectele culturii şi civilizaţiei ultimelor 4 decenii de la ei. Copii de liceu pun mâna pe armă şi-şi împuşcă profesorii. Sau profesori alături de elevi iau împreună o priză de "iarbă" - marijuana. Totul a început cu Beattles sau cu muzica anilor '60. Atunci a avut loc la ei revoluţia sexuală. De atunci familia nu mai are valoare, biserica nu mai are valoare, ci doar principiul: If you like it, just do it (Dacă-ţi place, fă-o).
Şi nu doar la ei situaţia este catastrofală. Olandezii au legalizat eutanasia - persoanele care doresc, sunt ajutate să moară. În Germania au loc căsătorii între homosexuali sau lesbiene. Unde duc toate acestea, sau de unde vin toate acestea?

Mass-media este a 4 putere în stat, spun unii, dar de multe ori este principalul formator de opinie al unei naţiuni. Platon, de exemplu, spunea: „Lăsaţi-mă să fac cântările unei naţiuni, şi nu mă interesează cine face legile”.
Cineva, care urmărea constant ştirile de la ora 5 de pe un anumit post de televiziune, când a văzut catastrofa de la New York, a spus: "În sfârşit, am văzut şi eu o catastrofă ca lumea."
Vă puteţi imagina nebunia pe care o poate induce mass-media?

Eu cred că este o nevoie disperată de mass-media creştină în România.
Visul meu este un post creştin naţional de televiziune, un post creştin naţional de radio, un ziar naţional creştin şi o reţea naţională de librării creştine.
Eu cred că este o nevoie disperată de - aşa cum spunea poetul Ionatan Piroşca - de un curent cristic în cultura românească şi, aş adăuga eu, şi în mass-media românească.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, Radio Vocea Evangheliei este un succes, dar cred ca este prea puţin încă. Cel puţin la Timişoara au fost oameni care ne-au spus: "După o zi de nebunie, abia aştept să merg acasă şi să ascult postul dumneavoastră de radio". Sau alţii, ale căror relaţii în familie au fost vindecate datorită ascultării Cuvântului lui Dumnezeu.
Şi aş încheia cu un exemplu cutremurător: Radio Vocea Evangheliei - Timişoara a produs aproape 200 de morţi frumoşi cu ochii vii, parafrazându-l pe Eminescu. Este vorba despre aproape 200 de copii născuţi în ultimii ani, ai căror părinţi declară că aceşti copii erau sortiţi avortului, deci implicit crimei, erau destinaţi morţii. Dar auzind mesajele de la Radio, părinţii au fost cercetaţi de Duhul lui Dumnezeu şi au renunţat să meargă la spital şi să transforme pântecul în sicriu.

Eu cred că este o nevoie disperată de mass-media creştină în România.
Ioan Ciobotă
Radio Vocea Evangheliei - Timişoara