M-ai creat din lut, luată din pamant!
Ca lutul transformat în vas,
Tu m-ai creat în perfecţiunea unică a mea!
M-ai adunat din împrăştieri îndepărtate,
Am stat afară vremi îndelungate,
Apoi cu-atâta bunătate m-ai dus pe roata Ta!
Din pumnul negru de ţărână
Zgrunturoasă, dură, rece
Cu mâna-Ţi blândă,
Mi-ai mângâiat fiinţa şi m-ai plămădit
Atât de perfectă, de unică, de dragă Ţie!
Pământ ce sunt, dar azi făptură,
Ieri gol frenetic trist de zgură,
Azi sunt ce sunt, prin Tine, prin harul Tău,
Prin mâna Ta întinsă peste mine!
Orice trăsătură fină a pielii mele,
Tu ai sculptat-o demult în negura vremii!
Ai programata-o migălos,
Ca astăzi să apară pe chipul meu,
Să-mi aminteasca ce importantă
Sunt pentru Tine, Dumnezeul meu!
Mâini, picioare, trup, buze sculptate în lut,
Ochii cu verdele lor, în interior...
În exterior, toată sunt rezultatul mâinii Tale!
Îţi mulţumesc azi Doamne pentru aceste detalii,
Îţi mulţumesc că te-ai plecat şi înspre mine,
Cu dragoste, dorinţă şi pasiune,
Să mă creezi atâta de complexă!
O fărâmă din creeaţie,
Într-un Univers deplin.
Sunt, mă simt!
Mulţumesc, Dumnezeul meu divin!