Copilărie, anotimp de primăvară,
Drum plin de flori, de dragoste și dor,
Te-am în gând ca pe un cântec de chitară
Și, copleșit de-al amintirilor fior,
Te amintesc cu dor.

Copilărie, amintiri îmbrățișate,
Cu dor de leagăn, timpuri fără-ngrijorări,
Cu tine toate drumurile-au fost pavate,
Cu veselie, zbor de păsări spre-alte zări,
Plin de cântări.

Copilărie, lanț cu zale de iubire,
Cu gândul păcii, viețile ni le-ai legat,
Trezești în noi dorințe mari de fericire,
Că-n urma ta parfumul minunat
Ni l-ai lăsat.

Copilărie, cânt frumos de primăvară,
Ești amintirea care darnic ne-a-ndulcit,
Tu încă lași un dor și-acum în inimioară,
Căci pari mereu un drum preafericit,
Fără sfârșit.

Copilărie, tu ești și-astăzi amintită,
Chiar și de Isus, Regele iubit,
Că Împărăția Lui nu poate fi primită,
Dacă așa, ca un copil, nu ne-am smerit,
Până-n sfârșit.