Ne-nvață-ncercarea cu focu-i fierbinte
Că-n ea rugăciunea-i mai plină de har
Și-n ea învățăm pe deplin pocăința
Căci parcă și jertfa-i mai sfântă pe-altar.

Ne-nvață-ncercarea, cântarea cea nouă
Cu note sublime-n genunchi aplecat
Nicicând n-o să sune mai plină de laudă
Ca-acelui ce plânge în valul turbat.

Ne-nvață-ncercarea că veșnic e Unul
Și-n toate Iehova e Domn și Stăpân
S-uităm de renume, de faimă, de-onoruri
Și chiar de-ajutoru-omenesc, de pământ.

Ne-nvață-ncercarea să știm dependența
Și dorul de Domnul ce parcă-am uitat
E-un har suferința cu școala-i înaltă
Că-astfel ne conduce spre-un zel mai bogat.

Ne-nvață-ncercarea că nu-aici ni-e Țara
Când parcă prea-am prins rădăcini în Pământ
'n cuptoru-ncercării sudăm aripi albe
Cu care-om zbura spre Tatăl cel Sfânt.

Ne-nvață-ncercarea că zgura știrbește
Frumusețea podoabei de aur lucrat
În ea învățăm că-n Rai vor ajunge
Doar cei ce în Sângele Sfânt s-au spălat.

Ne-nvață-ncercarea să plângem alături
Cu-acel ce nădejdea-i slăbită de tot,
Să plângem cum parcă n-am plâns niciodată
C-astfel să aprindem al dragostei foc.

Și câte nu-nvață-ncercarea cea cruntă
Pe-acel ce în ea se lasă-nvățat?!
În slavă primi-vor cununi premianții
Ce-n școala de foc în genunchi au răbdat.

O, școală divină. mai dă-ne azi harul
Să știm vremea, timpul la testul final!
Ca zilnic veghind să învingem amarul,
Ispita cu-al ei aspru extemporal.

Veni-va și ziua răsplății divine
Isus va veni să-ncunune pe veci
Premianții admiși la plăcuta odihnă
În Raiul cu-a Sale-aurite poteci.

Amin