Nu risipiţi!
Din ce v-a dat Iubirea,
Din aurul, mireasma şi Psaltirea,
Nu risipiţi!
Din fagurul de miere,
Din ziua plină de putere,
Nu risipiţi!
Din apa din belşug,
Din Focul, ce arde pe rug,
Şi nici din roada coaptă de la vie,
Din cupa sfântă-a bucuriei,
Nu risipiţi!
Din grâu curat, din sfânt belşug,
Din boii de la plug.
Nu risipiţi!
Din chipul Celui ce-I iubit,
Din dorul, cânt al doinei,
Din plânsul mierlei, trist şi tânguit,
Nu risipiţi!
Din razele de lună,
Şi nici din soarele la asfinţit.
Nu risipiţi!
Cuvântul din poveste,
Nici fulgii de pe deal, în dansul ostenit.
Treziţi-vă:
Să nu vă fure glia!
Iubiţi-o, apăraţi-o, şi nu o risipiţi.
Nu risipiţi...
Din bogăţia pâinii,
Din ruga celor ce trudesc iubind.
Nu risipiţi...
Căci totu-i pe trecute,
Iar timpul...
Este în amurg!