În Tine, Doamne, sufletu-mi încred
Și îmi înalț Credința înspre Tine,
Fățarnicii coboare în prăpăd,
Iar eu de Calea mea să n-am rușine.

Căci ești Nădejdea mea de orice zi
Și Mântuirea mea de orice noapte –
Tu poți, Isuse,-a mă călăuzi
Înveninat să nu fiu de păcate.

Dă-mi Adevărul Tău să îl ascult,
Îțelepciunea Ta s-o iau aminte,
Vinovății îmi iartă de demult
Cât și greșeli acum doar poticnite.

Isuse, ești îndurător și drept:
Înveți pioșii căile-n Viață
Și orice suflet cugetă-nțelept
Dacă Dreptatea de la Tine-nvață.

Cu-aceștia Domnul are Legământ
Și Calea le-o alege și le-o-ndreaptă
Cât vor avea ei traiul pe pământ
Sămânța lor va răsări și-n piatră.

De câte ori m-ai scos, Doamne, din laț
Pe care mi-l întinseră viclenii
Și m-ai ferit de dânșii cu-al Tău braț
Lăsându-i în înghețurile iernii.

De-or rămânea trufași și părăsiți
În lăcomie să-și mănânce starea,
Acei în ochii Tăi ce sunt smeriți
Îți vor cunoaște binecuvântarea.

De bunătate nu ne dai răgaz
Cu Dragostea Ta gingașă și multă
Căci îi conduci departe de necaz
Pe oamenii de Tine ce ascultă.