A plâns Isus cândva…

A plâns Isus cândva…
Când S-a oprit cetatea ca să vadă,
Și a oftat cu lacrimi pentru ea
Că după ani, cetatea avea să ardă.

A plâns Isus cândva…
Când cel ce-L cunoscu a murit.
A plâns, deși știa prea bine,
Pe Lazăr, îl va scoate din mormânt.

A plâns Isus cândva…
Într-o grădină tristă fără lună,
Era cuprins de-al morții bold
Și de a lumii mătrăgună.

A plâns Isus cândva…
Când pironit era pe cruce,
Iertare a cerut pentru călăi,
Când nu înțelegeau ce moarte duce.

A plâns Isus cândva…
Ca un străin în noapte rătăcit.
Și aștepta la ușa încuiată,
Ca înăuntru, cineva să-L fi poftit.

Oprește-te o clipă și regretă,
De tot ce-a fost urât în viața ta.
Gândeste-te, că L-a durut și pentru tine,
Când a venit, și-a plâns Isus, cândva…

Viorel Balcan 13-06-2012