Si flori, cununa

Si flori culege-vom odata,
cind vom împleti cununa cea de veci.
Cind ne va stringe la piept al nostru Tata,
acolo-n slavile ceresti.

Vom imbraca o haina a nemuririi,
nu cum avut-am pe pamint.
E haina sfintă-a nemuririi,
ce Domnul, El a-mpodobit.

Iar strazile de aur ne vor fi comoara,
si Însusi Domnul, margaritar.
Atunci cind El o sa ii cearna,
pe cei ce i-A chemat odinioar´.

Si flori culege-vom odata,
cind vom împleti cununa cea de veci.
Impodobiti de biruinte, in podoabe,
strabate-vom slavile ceresti.