De-ai auzit glasul chemării

De-ai auzit glasul chemării
Ca să te-ntorci la pocăinţă,
Dar n-ai avut încă credinţă
Să dai răspuns avertizării,
Gândeşte-te că harul sfânt
Mai este încă pe pământ,
Şi poţi să dai start ascultării!

De-ai auzit dulcea chemare
Să guşti dulceaţa avertizării,
Prin stropii cei calzi ai iubirii
Ce-au picurat cu îndurare
Prin jertfa cea de la Calvar
Pe crucea pusă drept altar,
Poţi să găseşti încă salvare!

De-ai auzit glasul ce cheamă
Şi stăruieşte să te-ntorci,
Să părăseşti turma de porci,
Să vii la Tatăl fără teamă,
Ridică-te, şi-n grab' porneşte
La Tatăl tău, ce te iubeşte
Cu doru-nduioşat de mamă!

Pe drumul care vii, zdrobit
Cu suflet plin de remuşcări,
Tatăl, văzându-te în depărtări
Cât eşti de trist şi prăpădit,
În dragostea Lui iubitoare
Ca-n zi de mare sărbătoare,
În bucurie, iar vei fi primit!

Flavius Laurian Duverna
29 ianuarie 2013