Decorporarea crestinului
Autor: Gheorghe Barbu
Album: fara album
Categorie: Înmormântare
Pe Calea care-accede spre”Dincolo” de stele,
Umbra-mi sinueaza, apusul, vietii mele
Efemer, si sunt, ca roua pe fanete,
Si-astept…acum, astept! a Cerului “binete.”
A, Celui ce cu drag , de veacuri m-a gasit,
Stand de dragul meu pe cruce rastignit.
De-atunci, de ani si vremi, printre-ai Sai copii,
Alerg cu dor fierbinte, sa-L vad in vesnicii.

Prin Valea umbrei mortii, pe unde ma indrept,
Oaze, inverzite, nu pot sa mai astept!
Caci, pe Calea-ngusta, ce duce-n vesnicii,
Sunt spinii care-nteapa, ranind ai Sai copii.
Sunt doruri nemplinite si lacrimi in cascade,
Ce, raman nesterse prin fapte cumsecade
Se urca greu spre Poarta, Limanului din sus,
Urmand si ei traseul, parcurs si de Isus.

Dar, trecerea, aceasta, spre Noul Canaan,
E, prin temuta apa a raului Iordan…
Prin el, de unul singur, n-as putea sa trec,
Fara, afundarea-n care sa ma-nec.
Caci iesirea-n graba din a zdrentei "cort",
Se face-n vadul rece in drumul catre „Port".
Cortu-acesta pamântesc ce tine-ncorsetat,
Va ramâne-n vadu-adânc si de el voi fi scapat!
Apoi ,ca porumbelul spre zarile senine,
Voi zbura spreTara-ceea ticsita de rubine.
Pe malul celalalt când voi fi s-ajung,
Nu vor mai fi ispite sa rabd sa le înving.
Nici lacrimi de dure sa ma afunde-n plâns,
In mine n-or lovi, sa cad ,sa fiu învins!

Splendide frumuseti cum inca n-am vazut,
Acolo-s pregatite pentru ce care-au crezut.
Dinspre-acolo un Izvor de Apa Vie,
Curge, pentru Domnul si a Sa Imparatie
De pe malu-acesta, zaresc pe celalalt,
Ierusalimul nou, al Marelui Imparat…
De-aci intrezaresc, acolo-n vesnicie,
Cetatea Sa de aur, ca sticla stravezie!
Soare-n ea nu este ce-ar fi s-o lumineze,
Caci, Mielul, este-acolo dispus s-o...difuzeze.
Vad acolo, osti, in straie de lumina,
Si Domnul care-asteapta urmasii Sai, sa vina
Vad coruri ingeresti ce-I canta”ALELUIA”,
Acelui ce-Si ridica pe veci Imparatia…
Vad,acum, ce ochiul nu putu sa vada,
Si mii si mii de sceptici n-au putut sa creada.
Vad totul stralucind in alai maret,
Vad, caci pentru toate s-a platit un Prêt…

Acum , iubitii mei : Ramaneti sanatosi,
Domnului, dati slava, cantandu-I bucurosi
Pe mine nu ma plângeti caci va implor frumos,
Si nu-mi respingeti voia de-a fi langa, Cristos...
Urmati-L cu credinta, cu râvna, clocot, zel,
Sa fiti pe strazi de aur, acolo unde-I El
Acum, ce voi accede la Telul vietii mele,
Voi primi si startul, trairii printre… stele…
Nu va spun “Adio”, insufland, durere,
Ci, iubitii mei va las, acum: "LA REVEDERE!”

."Caci pentru mine a trai este Hristos si a muri este un castig"(Filp.1:21)
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/103772/decorporarea-crestinului