Credința

Credința, nu e un tablou
Pictat, - privirea ce atrage,
Nu-i achiziție de cărți
Ce-s prăfuite, printre analoage.
Credința, nu-i deloc un mit
Un basm, ce-l știi mai pe de rost,
Nu e poruncă doar în scrisuri,
Nu e nici praznic, sau doar post.

Credința, e un dar ascuns
De Dumnezeu în constelații,
Este talantul ce-l primești
Așa cum l-au primit și alții,
Este ogorul ce ți-l dă
Ca un avans, să poți lucra,
Credința, este și sămânța,
Ce crește în ogor, prin voia Sa !

Credința, nu-i un fel de joc
Sau doină, ce-i cântată la chitară,
Nu e nici bani, și nici giganți,
Ce stau pe temelii de ceară,
Credința, nu-i un obicei
A crede, doar când ești lovit,
Nu-i interes, nici propagandă,
Când tu refuzi să fii smerit.

Credința, este transformarea
A minții, cu un suflet înrobit,
Este chemarea din noroaie,
Către Acel ce S-a jertfit !
Credința, este legământul
Să suferi într-o lume rea,
Să calci prin spini pentru Acela,
Și să trăiești cu El, te vrea !

Credința, nu-i filosofia
Pe El, să-L cucerești cu-n ban,
Nu e tradiția ce aspiră
Să-L știi, doar la sfârșit de an,
Credința, nu este desfătarea
În lucruri care nu zidesc,
Credința, nu-i nici nepăsarea,
La infinit să tot greșesc.

Isus, ne-a arătat odată
Ce e credința, cum să crezi,
Portarul, către cer El este,
De vrei pe Dumnezeu să-L vezi.
Credința, este acea făclie
Ce arde-n inimă cu jar,
Este talantul aruncat de tine,
Și regăsit, prin Jertfa din Calvar !

Viorel Balcan 30 ianuarie 2013