Acrostih - La circ

Aud hohote întruna,
Behăit de eunuci,
Care mai de care numa'
Delirează cu clăbuci.
Exaltarea e nebună,
Fără minte, fără rost,
Grohăie ca porcii-n turmă,
Hrănindu-se de pe jos...
Iată, se trezește unul!
Jos coboară de pe ring,
Kilograme de mizerii
Lepădând dintr-un zvâcnit.
Măscăricii îl înșfacă,
Nelăsând pe evadat.
Oricât s-ar trudi, ce dacă!
Pot vedea ei mai înalt?
Rar se-ntâmplă ca vreunul
Să se sature de circ,
Și mai rar chiar să se lase,
Tot spre altceva tânjind.
Țeluri nalte nu-s acolo
Unde râsul e în toi,
Vorba veșnică minciună,
Ziua-n van trecând vioi.