Din creangă-n creangă-n codrul gol şi trist
răsună câte-un zgomot îngheţat
când suflă vântul rece şi solist
jucându-se prin ram neastâmpărat.

Confuze, se agaţă-n ramul gol
notele joase fremătând a ger.
Cele suave fac un rotocol
vrând codrul să îl lese-aşa stingher.

E drept că iarna-n codru stă mai mult
dar primăvara e şi mai frumoasă
când vine cu alaiul ne’ntrerupt
de vietăţi şi iarbă mătăsoasă.

La fel şi-n noi se schimbă anotimpuri;
trec zile-n şir, trec ani şi peste noi.
Cum se găteşte codru-n primăveri
aşa dăm sufletului straie noi.

Şi aşteptăm cereasca Primăvară
cu sufletele îmbrăcate-n alb
când înoiţi lăuntric şi pe-afară
zbura-vom dincolo de norul dalb.

Galati, 1 Februarie 2013,
Cristina Magdalena Frâncu