Sosite din surghiunul nerostirii
Din diaspora laselor taceri
Prin alba-nlacrimare a iernilor spre veri
Imi bat in suflet cuvintele iubirii.

In lipsa lor fusesem fiul risipirii
Un temnicer si rob nefericirii.
Le torn pe rani durerea sa le-alin
Din tainic untdelemn si vin.

De azi pornesc in largul zarii
Purtat de val pe-oceanele iubirii
Si inaltat pe crucea rastignirii
Dusmanilor sa spun cuvintele iertarii.