DESCURAJARE

M-am săturat de inerție,
Vorbim întruna, iar vorbim...
Și ceru-i de pământ departe,
Iar noi, nimic nu-nfăptuim!
Mi-e dor de pionierii cei bătrâni,
Care Scriptura-n mâini mi-au așezat,
Aș vrea liber să fiu, să spun oricui:
De ce cu lumea ne-am amestecat?
Dar nu poți nici măcar deschide gura,
Să nu apari redus, ´napoiat.
Chiar dacă zice clar Scriptura:
Iehova este veșnic neschimbat !

Aș vrea să pot trăi credinta,
Să pot să spun oricând tot ce gândesc.
M-am săturat de silnicie,
Isuse, doar pe Tine,Te doresc!

M-am săturat de lumea asta,
De zilele ce trec şi vin,
Aş vrea să am un pic de pace,
Să deranjez pe toți, cât mai puțin !

Dar nu se poate-n pace viețui,
Când viața-i mărturie ca un steag,
Ești picătura care bate ceasul,
În nepăsarea ce se-așterne-n prag.

Se pare deci, că nu avem scăpare,
Și-atunci nadejdea este doar în El,
Prin Duhul Tău, Isuse, mântuiește,
Cât mai curând, întreg poporul Tău!