Învață-Mă

Învață-Mă, să mă căiesc Isuse,
Și atunci când râd și-s arogant.
Învață-Mă, că râsu-i nepăsare,
Iar lacrima-i al meu talant.

Învață-Mă, să plâng Isuse,
Nu pe genunchi de lut și os.
Învață-Mă, să-mi cânt durerea,
Ca ciocârlia, ce se-nalță maiestuos.

Învață-Mă, să-mi plec genunchiul,
Nu doar în lipsuri și nevoi.
Învață-Mă, să-mi port armura,
Pe timp de pace, sau război.

Învață-Mă, să alung ispita,
Ce trece ca un somn prin gene,
Ce mă îmbată cu aroma-i
De nepăsare, și de lene.

Învață-Mă, Isuse azi formula,
Iubirii, și iertării pentru aproape.
Să fiu Samaritean și pentru acela,
Ce urlă ca nebun, să mă îngroape.

Învață-Mă, Isuse ce-i nădejdea,
Nu în vacarmul lumii să o pun.
Învață-Mă, că omu-i muritor și trece,
E ca un nor, de ceață sau de fum.

Învață-Mă, și mai arată-mi,
Că Paradisul lumii e de fapt,
O junglă cu tentații, fără lege,
E un prieten ce trădează, și inapt.

Învață-Mă, să fiu un Lazăr,
Un Iov, cu Duhul Tău Cel Uns,
Învață-Mă, și spune-Mi azi în șoaptă,
Că Harul Tău, îmi este de ajuns !

Viorel Balcan 5 februarie 2013