Sfârşit de iarnă
Autor: Victor Bragagiu
Album: Rugăciune în Cale
Categorie: Incurajare
Cetatea frigului şi-a gheţii
Domneşte gravă anotimpul
Un etalon al frumuseţii
Ea se doreşte să se-ntâmple.

Argintul este cap de preţuri,
Recele alb – ţipăt de mode,
Iar inamici – cine dezgheţuri
Doresc la-nţepeniri comode.

Ea stâncă se numeşte tare,
Simbolul ei e o mireasă
Ce, să nu ardă de la Soare,
Aşteaptă nunta-nchisă-n casă.

Umblă prin spulber moşul Faur
Tot biciuind pământ şi aer
Cu vârcolirea de balaur
Şi cu imnările de vaier.

O lume-ntreagă stă pitită:
Sfârşitul gheţii nu s-aude
Şi plânge-o soartă ispitită
Prin colţuri în cuvinte surde.

Cine vrăjmaş este-al cetăţii,
Înţelepciunilor zăpezii
E-njositorul castităţii
Pe care-o predică aezii.

Mirese dalbe, jucăuşe
Veghind la ziduri de pagode,
Sunând podoabe de scoruşe
În vornicirea de logodne.

Cine-ar putea să se răscoale
Cu gândul împotriva iernii –
Se-mbobolesc* suflete-n ţoale
Cu flamura din faţa pernii.

Titani doar pot să se consacre
Pe robii nopţii să-i dezjuge
Şi slujitorii iernii sacre
În nordul lumii să alunge.

Dar nu-s pe lume uriaşii...
Pigmei ne strângem pe la ruguri,
Pălăvrăgelile gingaşe
Să le-arătăm fiere de pluguri.

Şi iar e noapte, iar e noapte,
Iar ninge timpul de la faceri
Noi, pocloniţi înspre cetate,
Îi cerem linişte şi pace...

Ceva în vale se frământă
Căci sună umbrele din salbe:
Sunt ghiocei rupând argintul
Cu floricelele lor dalbe.

Doboară albul argintiul,
Însufleţitul – îngheţatul,
Uimit, priveşte-n jos pustiul
Cine-ndrăzneşte cu asaltul.

Mărunţii fără importanţă
Ostaşii sunt fără statură,
Însă erup atâta viaţă
C-au dat trezire în natură.

Cătăm şi noi spre începuturi,
Dar să nu pierdem din nimică,
Iar mărţişoarele ca scuturi
Ne-astupă inima de frică.

Pitiţi pe sub acoperişuri,
Mascându-ne nimicnicia,
Privim atent din ascunzişuri
Cum se termină bătălia.

Şi când va-ncepe ca să fugă
Iarna cu hoarda ei întreagă
Vom şopoti şi noi o rugă
Cât primăvara ne e dragă.

Ne-om zice poezii cu mieii
Când năvăli-vom la paradă...
Căci se vor trece ghioceii
Ca-n mărţişoare să ne vadă.


*Îmboboli - încotoşmăna, a se îmbrăca cald peste măsură
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/104053/sfarsit-de-iarna