De cand e lume noi venim,
Si capatam suflare
In inimi, iata ca se naste,
Mereu, aceeasi intrebare:

De unde vin, unde ma duc,
Ce soarta ma asteapta?
Oare, pe ce drum sa apuc,
Si pasii, incotro ma-ndreapta?

Sute si mii de-ntrebari ne tot punem,
Si tot atatea raspunsuri aflam,
Raspunsuri placute doar lumii si firii,
Indemnuri goale si fara temei.

Invatam sa traim pentru noi,
Sa muncim, s-adunam, pentru vremi de nevoi,
S-adunam bogatii aici, pe pamant
Sa nu ne pese ce-avem in inimi si-n gand....

Degeaba munca, degeaba truda,
Plecam, si lasam totul in urma.
Si oare... ce-am castigat,
In viata cat am alergat?

Pustie ne e viata toata,
Si fara sens e alergarea,
Degeaba toata lupta intr-una
De nu primim din ceruri cununa.
......
Ratacind, umbland prin viata,
Printre boli, grii, si nevoi,
Pasii m-au purtat greoi,
Inspre crucea unde-ai murit pentru noi.

Am venit calauzita
Doar de-un dor ne-nteles,
Si de cand stau langa Tine,
Zile, luni si ani se tot tes.

Timp fericit, petrec tot mereu.
In prezenta Ta, simt ca sunt eu,
Un om implinit, pe cale-asezat,
Drumul in viata, eu mi-am aflat.

Acum stiu sigur ca rostul meu,
E de a fi mereu, cu tot sufletul meu,
Alaturi de Dumnezeu ce-a iertat
Un om mandru, dar apasat.

Am invatat comori sa adun,
In locuri in care, nu se fac praf si nici scrum.
Si Biblia sfanta ne-nvata,
Cum sa luam ceva din viata
Cum la plecare, s-avem bogatie,
Viata vesnica in sfanta-mparatie.